Articole psi,  Articole psi despre copii

Micul tiran, comportamentul copilului de care toti ne temem…

Pentru cei mai multi parinti, nasterea copilului lor este un moment magic. Parca intreg universul s-a oprit in loc si ne miram cum se poate ca ceilalti din jur sa isi continue viata fara sa ia in seama minunea infaptuita. Timpul trece si alaturi de bucurie apare si oboseala, momentele in care ai face orice doar ca cel mic sa te lase in pace un minut, sa nu planga si sa fie preocupat si de altceva decat de relatia cu tine, fericitul parinte. Partea buna a lucrurilor este ca la inceput copiii au doar nevoi nu si dorinte. Au nevoie sa manance, sa doarma, sa fie schimbati, sa nu le fie frig, sa nu fie bolnavi…adica cateva.

Timpul se scurge iar si apar dorintele: ale lui, dar si ale noastre. Noi dorim sa mai fim si linistiti si ne bucuram nespus daca apare vreo jucarie cat mai fitoasa care sa-l tina ocupat pe cel mic un timp oarecare, moment in care tu, fericit parinte, apuci sa faci ceva si pentru tine.

Ei si timpul trece iar si acest „vreau” apare din ce in ce mai des. Iar un copil mic nu prea stie ce inseamna „nu”. Cand ai fost obisnuit rolul de centru al Universului un refuz e greu de digerat. Rolul parintelui va deveni din ce in ce mai greu si mai ingrat. Cum sa ii explici copilului, treptat si pe intelesul lui ca nu se poate afla mereu in centrul atentiei, ca „vreau” nu e intotdeauna litera de lege, ca exista un cuvant care se numeste „nu”.

 

Ce sa faci sa nu ajungi in aceasta situatie?

 

Regulile nu traumatizeaza.

Regulile s-au nascut pentru ca noi oamenii sa fim in siguranta unii fata de altii si fata de noi insine. Un copil fara reguli poate sa isi faca rau siesi sau celor din jur. Nu poti spune la nesfarsit „e copil, ce sa-i faci”.

Uneori un „nu” e mai bun.

De cate ori nu suntem tentati sa ii dam copilului a 10-a bomboana sau un pahar de cola….Dar oare e bine pentru sanatatea lui? Oare peste 10 ani cand va avea programare la dentist sau la un alt medic, ce ne va transmite copilul?

Noi suntem adultii si cei care stim ce e bine. Asa sa fie?

Acesta regula poate deveni si periculoasa. E bine sa gasim mereu calea de mijloc. Copiii nostri nu sunt moluste,ei stiu de cele mai multe ori ce vor sa imbrace sau ce nu vor sa manance, dar cand afara ninge si copilul vrea sa iasa descult, uneori e mult mai bine sa devii tu adultul, „seful”.

Copilul trebuie sa invete sa amane si sa fie refuzat.

Vreau acum si nu pot accepta un refuz este un comportament periculos, pe care il intalnim si la extrem de multi adulti. Cati oameni mari nu ati intalnit care nu pot accepta un „nu”. Cate relatii ratate, cati oameni agresivi doar pentru ca in mintea lor nu pot intelege un „nu”. Au ramas acolo la „eu sunt centrul universului”. Parintii lor nu au reusit sa ii invete ca pe lume exista si „nu”.

Fiecare zi pe care o petreci alaturi de copilul tau este o pregatire pentru zilele in care nu poti sa ii fii alaturi.

Si aici nu ma gandesc neaparat la ce e mai rau, ci ma gandesc la gradinita, la scoala, la prieteni, la societate. Poate ca tu parintele lui te-ai obisnuit cu toanele si cu tipetele, dar oare societatea le va tolera? Oare cand va vrea sa aiba un prieten va reusi? Oare va reusi mai tarziu sa aiba o relatie cu sexul opus sau va reactiona violent la orice refuz?

Ce sa faci daca copilul tau a ajuns totusi, fara sa vrei un mic tiran?

 

Analizeaza atmosfera familiei.

De multe ori copilul copiaza inconstient comportamente si trairi. Daca in familie exista tensiuni si opozitie, copilul va exprima prin comportament ceea ce simte si ce traieste.

Analizeaza rolurile in familie.

De obicei, in familie exista reguli si valori. Atunci cand apar tensiuni sau probleme, aceste reguli si valori sunt incalcate, iar copilul tinde sa le stabileasca pe cele bune pentru el, sa devina el „seful familiei”. Acest rol este insa unul extrem de greu si de angoasant pentru un copil. Atunci cand stii ca ai un parinte care „stie si poate” poti sa te dezvolti echilibrat. Cand insa tu copil afli ca cei din jur merg „unde bate vantul” si ca poti sa ii manevrezi si sa ii manipulezi cum vrei, apare un sentiment de putere dublat insa de un sentiment de teama si vinovatie.

Analizeaza cu cine incearca copilul sa tina.

Copilul ar face orice, dar orice ca sa fie iubit si sa nu fie abandonat. Daca simte ca „asa vrea mami, sa fie impotriva lui tati” sau ca „asa vrea tati, sa fie impotriva lui mami”, copilul asa va face, dar cu un consum interior extrem de mare si cu goluri inseamnate in dezvoltare.

Stabileste reguli si respecta-le in primul rand tu, parintele adult.

Daca azi stabilesti o regula si maine  incalci, e normal ca cel mic nu te va lua in serios. Si in plus, nu ii poti cere lui sa nu tipe, daca tu faci asta ori de cate ori ai ocazia.

Da mereu recompense.

Nu il pedepsi pentru ce greseste ci recompenseaza-l pentru cand nu greseste. Asta arata ca il apreciezi si ca il iubesti si creaza o atmosfera predominant pozitiva.

Invata-l sa exprime furia si frustrarea intr-un mod acceptat.

Copilul nu greseste pentru ca vrea ci pentru ca nu stie altfel. Copilul nu este o fiinta rationala ci este condus mai degraba de ce simte. Ajuta-l sa inteleaga ce simte si sa exprime ce simte. E firesc sa fie suparat ca nu primeste jocul cel nou, e firesc sa isi exprime supararea, dar nu e firesc sa urle sau sa arunce cu obiecte. Intreaga viata este compusa din mici frustrari si amanari si nu putem arunca cu obiecte de cate ori suntem suparati.

 

de Catalina Hetel

Comments Off on Micul tiran, comportamentul copilului de care toti ne temem…