Sterilitatea feminina – posibile explicatii psihologice

 Una dintre problemele majore ale unui cuplu poate fi sterilitatea acestuia. Fara o cauza medicala, copilul refuza sa apara.

Procreatia este o dimensiune profund umana, dincolo de sexualitate si instinct aceasta comporta dimensiuni sociale, psihologice si inconstiente, legate de cuplu si filiatie. Suntem copii ai parintilor nostri si descendenti ai generatiilor care ne-au precedat.

Inainte de orice, copilul este imaginar. El este cel pe care orice femeie chiar si cea mai sincera in refuzul ei de a avea copii si-l doreste intr-o zi. Cele mai multe sarcini satisfac dorinta de procreere dar nu si dorinta de copil. El este copilul urmator, copilul presupus a implini totul, a satisface totul, a repara totul. Ceea ce se doreste este nu atat un copil concret cat realizarea celei mai vii dintre sperantele infantile. Copilul este real dar si imaginar. Nici macar imaginea ecografica nu permite emotii, nu are intensitatea schimbului emotional dintre mama si copilul ei viu.

In interactiunea dintre sugar si mama sa, aceasta din urma transmite prin gesturi si atitudini, ceea ce s-ar putea numi “cultura ” sa si mai ales emotiile sale. Fara sa inteleaga sensul cuvintelor, sugarul decripteaza aceste mesaje. Astfel, se stabileste o legatura intre reprezentarile inconstiente ale mamei si relatia ei cu copilul.

Sterilitatea permite o economie psihica, mentinerea intacta a iluziei narcisice a tineretii, refuzul de a se inscrie intr-o descendenta a femeilor prin nonrecunoasterea datoriei materne.

Unele sterilitati tin de imposibilitatea de a da viata unui copil care ar lua propriul loc. Idealizarea copilului este o forma de aparare impotriva nevoii de a-l distruge. Idealizarea il va face sa poarte povara zdrobitoare de a fi perfect, de a fi un copil model.

Sterilitatea este un compromis psihic intre dorinta de copil si dorinte inconstiente contrarii, ca de exemplu:

– parentogeneza (inconstient, mama i-a declarat fiicei ca aceasta nu va fi mama, ca nu are cum si nu poate sa ii semene),

– stapanirea corpului (balerina care nu concepe ca pentru un timp, corpul i-ar putea fi deformat sau stapanit de altcineva),

– locul copilului este ocupat deja (de obicei un parinte aflat in grija),

– secretul filiatiei (parinti necunoscuti, femeia nu are o mama “de sange”careia sa se i se inscrie in descendenta),

– maternitatea catastrofa (existenta in istoria familiala a unor evenimente traumatice la nastere),

– problema cuplului (gemenii in cuplu, cei care fac totul impreuna, chiar daca sunt plictisiti se au unul pe celalalt, copilul nu isi gaseste locul),

– dorinta de copil nu este proiectul vizand copilul (este o dorinta sociala, “e timpul pentru copil”, “ar trebui sa am un copil”),

– dorinta de sarcina (femeia doreste de fapt sa ramana insarcinata, are o dorinta de a se sti nonsterila, nu de a avea un copil),

– nevoia de copil (ca autoafirmare, copilul nu este vazut ca independent ci ca “ceva” care duce la afirmarea propriei persoane, o creatie personala).

Exista de asemenea, factori de risc psihici de intrerupere a sarcinii, cum ar fi golul de memorie in ce o priveste pe mama inceputurilor vieii, mama a tandretii, a devotamentului, a febletii. Aceste femei sunt numite de  Monique Bydlowski in Psihanaliza Maternitatii “amatride”, adica femei cu un trecut matern nici bun nici rau. Un alt factor de risc psihic pentru intreruperea sarcinii ar fi  sentimentul de ura al fetitei fata de sarcinile materne, invidia, nostalgia paterna oedipiana. Analiza acestor sentimente si integrarea lor este necesara in cazul unor femei care de-a lungul existentei lor au avut mai multe pierderi de sarcina.

Bibliografie

Psihanaliza maternitatii, Monique Bydlowski

de Catalina Hetel, psihoterapeut