Intimitate vs Sex

de Catalina Hetel, psihoterapeut

Prima etapa a constituirii oricarui cuplu, este plina de fantezii, de asteptari, proiectii, anticipari.

Te afli in fata unei persoane pe care abia o cunosti si iti imaginezi cate veti face imprena si cum va fi viata voastra, cat de fericiti veti fi, cati copii veti avea si pe unde veti umbla. Pentru multi, o relatie plina de iubire si o buna comunicare ar fi premiza unuei sexualitati intense. Si totusi, uneori, intimitatea emotionala crescuta este insotita de dorinta sexuala scazuta. Multi spun ca au o relatie superba, ca pot comunica eficient, ca se inteleg bine, dar ca sexul lasa de dorit sau nu exista.

De multe ori, intimitatea devine dependenta sau contopire astfel incat dorinta este impiedicata tocmai de apropierea prea mare.

Daca nu mai cauti nimic si ai aflat totul nu mai poti fi interesat. Daca distanta e prea mare nu exista o legatura, dar daca distanta nu exista, daca nu exista nici o lume interioara in care sa patrunzi, daca nu ai pasi de facut spre celalalt, cand doi devin unul, atunci legatura nu mai poate fi stabilita pentru ca nu mai ai cu cine sa o stabilesti. La inceputul relatiei, distanta psihologica se afla deja acolo, celalalt este o realitate. Cand cel de langa noi a renuntat la propriile aspiratii, pierzandu-se in relatie, chiar daca apropierea pare realizata, este greu sa te simti atras de cineva care si-a abandonat sentimentul de autonomie. E posibil sa il iubesti, dar este greu sa il doresti.

Oamenii au o dubla nevoie de legare a unei relatii dar si de independenta.

Inca din copilarie, avem nevoie de parinti dar vrem sa fim si noi insine, vrem sa apartinem unei familii dar vrem sa fim si independenti, mereu apare aceasta dubla nevoie de fuziune si de separare. Intensitatea acestor doua nevoi fluctueaza de-a lungul vietii. Uneori, legaturile pe care le avem, le facem pentru a ne apropia, pentru a nu fi singuri, pentru a nu fi parasiti. Alteori, relatiile presupun o nevoie sporita de spatiu personal.

Ce ne impiedica sa avem o relatie sexuala buna.

Dorinta sexuala nu respecta legile universale care mentin pacea siarmonia. Ratiunea, intelegerea, camaraderie, compasiunea se gasesc intr-o relatie apropiata dar atractia sexuala este starnita mai ales de obsesii irationale decat de judecati profunde, mai ales de dorinte egoiste, decat de aprecieri altruiste.

Uneori, tratam dragostea ca pe o responsabilitate si o obligatie. Daca nu stim sa intram intr-o relatie decat simtindu-ne captivi, atunci intensitatea pasiunii sexuale provoaca teama de captivitate.

Alteori avem o grija crescuta pentru bunastrarea celeilalte persoane si o teama permanenta de a nu o rani. Dar excitarea sexuala necesita capacitatea de a nu-ti face griji iar urmarirea placerii este un act de egoism. Unii oameni nu isi pot ingadui acest egoism fiindca sunt prea absorbiti de bunastarea celui iubit. Elementele grijulii care hranesc viata de familie pot contrazice spiritual rebel al iubirii carnale.

Foarte des, pe masura ce cuplurile se pierd in confortul iubirii, pierd necunoscutul si misterul care alimenteaza dorinta.

Ce ne ajuta sa avem o buna relatie sexuala?

Avem nevoie de abilitatea de a tolera separarea si nesiguranta generate de separare pentru a mentine treaz interesul si dorinta in relatie.

Iubirea vrea sa stie totul, dar dorinta are nevoie de mister, iubirea vrea sa micsoreze distanta, dar dorinta isi atrage energia din distanta, intimitatea creste prin repetare si siguranta in timp ce erotismul este estompat prin repetare si se dezvolta prin mister, noutate si neprevazut.

Dragostea inseamna a avea si dorinta inseamna a vrea.