Uncategorized

Inlaturarea cliseelor, primul pas pentru a alege

articol preluat din ziarul Adevarul din data de 26 octombrie 2010

Înlăturarea clişeelor, primul pas pentru a alege

Specialiştii în comportament uman afirmă că oscilarea între diverse opţiuni se poate dovedi obositoare, conducând, în timp, la extenuare psihică, eventual şi fizică. Totuşi, psihologul Cătălina Hetel consideră că incapacitatea de a lua decizii se poate „vindeca”. „Prin psihoterapie poţi conştientiza mecanismele de apărare faţă de implicare sau de eşecuri. De asemenea, terapia ajută şi la conştientizarea faptului că multe dintre clişeele pe care le avem în minte referitoare la implicare şi la acţiune sunt, de fapt, realităţi ale celor dragi nouă, ale părinţilor sau ale mentorilor noştri, pe care le-am integrat, acceptându-le ca atare”, explică aceasta. Conform psihoterapeutului Elisabeta Ilie, afirmaţia potrivit căreia o persoană nu poate lua decizii este o scuză, nu un adevăr.

În cele din urmă, susţine psihologul Aniela Minu, cei care îşi doresc să schimbe ceva în viaţa lor trebuie să fie foarte sinceri cu ei, să-şi facă o evaluare a gândurilor şi a dorinţelor. „Maturitatea înseamnă să avem propriile valori şi filtre, precum şi o imagine clară despre noi. Putem greşi, atât timp cât nu facem rău altuia, mai ales că orice greşeală poate fi reparată”, adaugă psihologul Cătălina Hetel.

One Comment

  • carmen

    Incapacitatea de a lua decizii

    Intrebarile pe care le pun oamenii cand sunt intr-o dificultate in cuplu , intrebari care se pun de alti oameni pentru simplu motiv de a socializa , intrebari pe care noi cu noi le punem pentru a gasi in final solutii la problemele din viata noastra sau a celor din jurul nostru , se fac auzite si comentate la orice nivel si prin orice mod de cominicare existent . Raspunsurile devin parca din ce in ce mai numeroase , de la diverse ” surse ” incapand cu audio-vizualul , internetul pana la oameni mai apropiati sau mai indepartati de noi , mai sunt si raspunsurile pe care noi le avem pregatite pentru noi , in seturi de prejudecati concepute sa ne distorsioneze chiar si lucrurile deja asezate in mintea noastra . Preotii de exemplu , potrivit canoanelor si pravilelor Stiintei Bisericii , marturisirea , confesiunea este un raspuns concret si clar intr-un real conflict moral . In teologia romano- catolica pacatul este ” ofensa adusa lui Dumnezeu ” si canonul nu mai apare drept ” norma de viata ” sau medicament care sa il intareasca pe credincios , in lupata sa cu viata , apare ca o trecere de la ispasire a unei pedepse la o alta treapta a constiintei care il indeparteaza pe pacatos de pacat . Prefer sa scot din context termenii de pacatos , ispasire care ma duce cu gandul la condamnare , vinovatie , prejudecata si sa ajung la ” unicul ” raspuns pe care il aud cel mai des evocat si mai rar simtit si constientizat , iubirea . Yung explica ” din experienta mea medicala precum si propia-mi viata m-au pus neincetat fata in fata cu problema iubirii dar n-am fost niciodata capabil sa dau o explicatie valabila .” Poate nu exista nici un cuvant care sa exprime totalitatea , absolutul . Si totusi religiile , dogmele predica , marturisirea , destainuirea ca forma de raspuns . Eu ma intreb de ce exista asa de multi preoti , clerici care manifesta nevroze si tulburari seriaose de comportament daca numai marturisirea in sine , rezolva problema raspunsurilor la situatiile concrete din viata ? Poate ca am ales eu sa cred ca este psihoterapia o incercare de a raspunde si a gasi solutii pertinente la cele mai infricosatoare si mai frumoase , temeri ale sufletului ? Nu cred ca psihologia , conceptul de psihoterapie este doar stiinta , cred ca exista si arta , arta de a simti , empatia , arta de a vorbi , exprimarea verbala , arta de a creea o relatie autentica intre psiholog si client , pacient , de a creea o relatie in primul rand umana . Nici marturisirea , nici simpla povestire a unei ” infatisari ” ale sufletului in fata unei oglinzi , ale terapeutului nu este de ajuns . Care este in final raspunsul ? Arta , tehnica si pregatirea unui psiholog care preia povestea si ” o transforma ” intr-un dialog pana ce omul in toata suferinta lui , zareste o intelegere reala a problemelor lui sau marginirea la prejudecati si judecati conform carora daca un om nu este capabil sa decida singur , fara ajutorul nimanui este deja etichetat , ca fiind slab din fire , nedem de incredere ? Inseamna ca incapacitatea de a lua decizii se poate vindeca ?