Psihodrama ca metoda de lucru cu grupuri de parinti si copii (I)

articol de Catalina Hetel, aparut in revista Impreuna numarul 12, aprilie 2008

In cadrul Centrului de Psihologie  de Actiune  si Psihoterapie, desfasuram  doua  proiecte  numite  “Taramul spontaneitatii” si “Cum e sa fii mama”, proiecte care au luat nastere din experienta noastra de lucru, lovindu-ne adesea de problemele psihologic neconstientizate  aparute  in  cadrul relatiei dintre  copil si parintele sau. De fapt, dincolo de teorii de multe ori, comunicarea adult- copil isi  pierde  spontaneitatea  si  ajunge  doar un schimb de cereri, refuzuri, amenintari, conditii pe care acestia si le pun reciproc.

Copilul este de multe ori educat intr-o maniera lipsita de flexibilitate, pentru ca parintii nu stiu ce sa faca sau nu mai au energia necesara sa mai faca ceva.  In cazul in care vorbim despre un copil cu nevoi speciale, care necesita mai multa atentie si sensibilitate, experienta arata ca adeseori in relatia de parinte copil ne lovim de probleme cum ar fi nevoia de comunicare a  membrilor  familiei adesea marginalizati, nevoia de suport afectiv  si  de intelegere, nevoia de informatie, oboseala, anxietatea, deziluzia.

Problemele analizate sunt multe si complexe si de aceea am hotarat sa facem trei grupuri diferite: unul pentru copii, axat pe dezvoltarea unor deprinderi, pe cresterea  imaginii de sine, pe stimularea creativitatii, unul pentru copiii insotiti de parinti, care are drept scop cunoasterea reciproca, comunicarea, dar si acceptarea si toleranta reciproca si  al  treilea pentru  mame si pentru problemele psihologice inconstiente aparute in momentul in care femeia devine mama.

In grupurile de copii, s-a considerat mai eficienta “combinarea” grupului, in sensul aducerii la un loc a unor copii cu nevoi speciale si a unor copii fara deficiente. Acest gen de grup s-a dovedit a fi mai eficient pentru copiii cu nevoi speciale care invata

sa se raporteze la ceilalti copii in mod firesc, dincolo de nevoile  lor, ducand la cresterea increderii in sine si a imaginii de sine. Grupul pentru mame a aparut datorita nevoii acestora de a fi sustinute si consiliate, mai ales atunci cand copilul are probleme de sanatate. Momentul in care o femeie devine mama este incarcat de sentimente, adesea contrare, trairi afective intense, amintiri ale evenimentelor din propria copilarie, indoieli si foarte multe intrebari.

Mamele sunt ingrijorate, speriate, tulburate de fiecare comportament sau reactie a copilului lor atunci cand simt ca ceva “nu e in regula” Fie ca este vorba  despre  alimentatie, somn sau joc, despre limbaj sau plans, despre un copil care refuza, care nu  comunica, despre diferite intamplari, situatii dificile  prin care familia trece,  mamele  sunt.  primele care simt ca se intampla ceva cu copilul lor. Ele au nevoie de ajutor si imediat dupa nastere sau in primele  luni  de  viata  ale  bebelusului  si  in urmatoarele perioade pe care cel mic le parcurge.

O multime de intrebari despre dezvoltarea lui fizica si psihologica, despre relatia mama-copil si despre ele-insele ca femei si ca mame framanta toata perioada in care copilul este mic. De asemenea sunt foarte importante comparatiile pe care tanara mama le face intre copilul ei si alti copii, intre copilul ei si ea insasi cand era mica, intre ea ca mama si propria ei mama sau alte femei. Atunci cand copilul nu este sanatos, multe dintre ele se simt depasite de situatie, incapabile sa faca fata, sa-si ingrijeasca bine copilul.

Obiectivele luate in calcul in grupuri sunt:

Grupuri de copii:

• acordarea atentiei, valorizare, cresterea increderii in fortele proprii, cresterea imaginii de sine

• aplecarea asupra anumitor probleme (agresivitate, retragere, lipsa de implicare, refuzul)

• stimularea creativitatii

• scaderea anxietatii

Grupurile pentru parinti (mame):

• exprimarea  in  cuvinte  a  propriilor  temeri,  deziluzii, dorinte, planuri, sperante legate de ce inseamna a fi mama, cum iti simti copilul sau cum il  percepi

• amintirea propriilor trairi si nevoi din copilarie

• apropierea de starea bebelusului si a copilului  mic, si invatarea intelegerii si sensului reactiilor lui

• renuntarea la idei preconcepute in privinta cresterii si evolutiei copiilor, la tiparele folosite in educatie

• descoperirea de noi modalitati de comunicare si relationare cu propriul copil si cu ceilalti membrii ai familiei

Grupuri de parinti si copii:

• identificarea problemelor si barierelor de comunicare prin autocunoastere si prin cunoastere reciproca

• dezvoltarea unor strategii de comunicare si relationare intre parinte si copil, optimizarea relatiei parinte copil

• imbunatatirea abilitatilor de comunicare atat pentru parinti cat si pentru copii

• dezvoltarea unor deprinderi sociale (comunicare, relationare) atat pentru parinti cat si

pentru copii

• constientizarea de catre parinti a pericolului neglijarii nevoilor reale ale copilului si a

beneficiilor petrecerii timpului impreuna cu copilul

• relaxare, detensionarea relatiei parinte copil

Metoda de lucru in grup este psihodrama, inventata de catre Jacob Levi Moreno, pornind de la teatru si de la efectul catartic al acestuia. Grupul presupune un loc stabil si sigur in care cei implicati se pot intalni, pot sa impartaseasca experientele, pot intelege ce li se intampla, pot vorbi  despre  ei  si  intre  ei. Regizorul  terapeut, conducatorul grupului, creaza conditiile  “jucarii” unor  situatii de viata, iar cu ajutorul metodelor specifice ale psihodramei (jocul de rol, corporalitatea, punerea in act, etc.) participantii la grup, pot exprima liber ce gandesc si ce simt, pot vorbi despre ei insisi. Prezenta grupului sprijina atat prin crearea starii de spontaneitate, libertate, “a fi cu celalalt” cat si prin impartasirea  unor  experiente similare. Se evita aprecierile de tip “bine sau rau”, iar regizorul adopta fata de grup o atitudine activa care il stimuleaza pe fiecare membru sa se exprime in siguranta. O sedinta de psihodrama este compusa din mai multe activitati si etape.

(va urma)