Problemele psihologice ale parintilor si relatia cu copilul, dificultati si asteptari nerealiste
Tineretea si imaturitatea existenta in momentul aparitiei copilului pot duce la dificultati in acceptarea rolului de parinte.
Familia poate avea asteptari nerealiste fata de copil. Copilul s-ar putea sa nu stie sau sa nu inteleaga ceea ce parintele doreste, s-ar putea sa nu fie atat de sanatos cat si-ar dori parintele, s-ar putea sa aiba nevoie de mai multa ingrijire decat ar putea fi dispus parintele sa acorde.
Depresia, anxietatea, rezistenta scazuta la stres pot fi conditii ale aparitiei abuzului asupra copilului in anumite conditii.
Un alt grup de parinti cu risc crescut in a-si abuza copilul este cel in care parintii au pierdut deja un copil. Studiile afirma ca familia are expectatii cu mult mai ridicate de la copilul care a supravietuit si care este subconstient considerat inferior.
Una dintre cele mai des intalnite cauze ale violentei in familie in general este abuzul de substante (alcool sau drog).
Pentru a face fata cerintelor cresterii si educarii copilului, parintele trebuie sa fie in primul rand sanatos. O boala cronica in familie accentueaza stressul si creaza un climat propice neglijarii sau abuzului emotional.
Imaturitatea parintelui este de fapt o revenire la copilarie, la un stadiu de dezvoltare anterior, o regresie in plan psihic.
Parintele redevine “copil” dependent si egocentric, nu ia in considerare nevoile altora ci pretinde sa ii fie satisfacute in primul rand cele proprii, actioneaza in functie de impulsuri, asteapta satisfactia imediata a nevoilor. Nu sesizeaza realitatea, intotdeauna altii sunt cei care gresesc sau altii sunt de vina pentru ca ei au gresit. Concureaza cu copilul pentru satisfacerea imediata a capricilor si a dorintelor. Acestia sunt si cei care sunt dependenti de alcool sau de drog. Istoria vietii acestor parinti descopera fie o viata intreaga dominata de esecuri si de deprimare fie un debut bun al vietii urmat de esecuri maritale, esecuri in cariere, stres. Acestia sunt si cei care au sansele cele mai mari de schimbare.
Problemele emotionale pot avea diferite grade, pot fi: situationale, moderate, serioase sau foarte serioase. Cei care sufera de aceste probleme au un scazut respect fata de sine si un puternic sentiment al esecului. La acestea se adauga uneori si stresul provocat de probleme maritale care pot deriva si ele tot din problemele psihice existente. Aceasta situatie poate duce inevitabil si la izolare, la distantare de intreaga retea de suport (familie, vecini, prieteni). Datorita faptului ca au o scazuta valorizare a sinelui aceste mame au un permanent sentiment de vinovatie ceea ce le duce spre comportamente autodistructive: suicid, se lasa umilite de catre soti abuzivi, lasa ca si copilul sa fie batut si umilit fara a interveni. Anxietatea face ca de multe ori copilul sa fie izolat de colectivitate sau dimpotriva sa fie lasat complet liber si nesupravegheat, neglijat chiar.
In cazurile de dependenta, alcool cazurile de neglijare sau abuz apar aproape in proportie de 100%.
Imaturitatea parintilor care duce la aparitia dependentei si depresia cauza si efect a dependentei face ca parintele sa astepte ca copilul sa fie “mai matur”, “mai dotat” sa poata sa aiba singur grija de el. Nu reuseste sa-I inteleaga nevoile pentru ca maturul nu reuseste sa-si constientizeze nici macar propriile nevoi si interese. Temerile emotionale si distorsionarea realitatii prin prisma drogului sau a alcoolului afecteaza intreaga retea de relatii sociale. Parintele poate sa-si piarda slujba ceea ce va duce la dificultati financiare si cu siguranta isi va pierde relatiile cu familia sau cu cei care l-ar putea ajuta. Copilul este si el atras in aceasta izolare. Este privit ca “salvator” ca un “colac de salvare” pentru ca parintele sa poata iesi din starea de depresie si de anxietate. Copilul devine un mic adult care se confrunta singur cu probleme mult prea grele pentru el. Din pacate, si asistentul social vede in copil un “salvator”.
Exista ideea preconceputa conform careia un adult care a esuat in dependenta de alcool sau de drog isi va schimba radical comportamentul daca va deveni parinte.
Acest lucru, insa, nu se intampla, in majoritatea cazurilor. Pentru ca situatia sa poata fi schimbata, pentru ca aceste comportamente deviante sa poata fi schimbate, trebuie ca in primul rand, adultul sa recunoasca existenta unei probleme, ca are o problema si sa vrea sa o remedieze.
de Catalina Hetel, psihoterapeut