Mama insuficient de buna: radiografia fenomenului
Respingerea, separarea parintilor, abuzul emotional, impunerea unei discipline rigide sau prin modalitati de pedeapsa fizica, dureroasa pot crea un adult vulnerabil in relationarea cu propriul copil. Criticismul si violenta li se pare un atribut al autoritatii.
Se spune ca cei care nu isi amintesc trecutul, il repeta. Factorii de stres din copilaria parintilor vor deveni circumstante pentru ca ei sa isi trateze la fel de prost propriul copil. Nevoile de baza ale copilariei sunt: dragostea, grija, securitatea, continuitatea. Cei care au fost privati de satisfacerea acestor nevoi vor purta cu ei in viata sechele inconstiente care le vor marca pana si capacitatea de a fi parinte. Cei crescuti intr-o familie alaturi de niste parinti critici si severi vor deveni la randul lor parinti critici si severi sau, dimpotriva, extrem de permisivi. Uneori dorim atat de mult sa nu repetam greselile parintilor nostri incat exageram trecand in cealalta extrema, lasandu-i copilului o libertate totala, in care el nu are nici o restrictie si nici o norma. Alteori, functioneaza conceptul “asa a facut si tata cu mine si uite ca am reusit in viata”, uitam suferintele pecare le-am indurat in copilarie, sau le ignoram, urmarind doar rezultatul, fara sa ne gandim ca propriul nostru copil poate fi diferit psihic fata de noi si ca acelasi tratament poate produce reactii contrare.
Statisticile afirma ca in cazurile in care copilaria parintilor a fost dominata de abuz fizic, abuz emotional sau de neglijare, acesta va avea pana la 50% sansa sa repete modelul parental.
Psihologii si sociologii identifica doua categori de mame abuzive: mamele apatice si inutile si mamele conduse de impuls.
Mamele apatice si inutile sunt neglijente atat fata de ele insele, cat si fata de copil. Lipsa lor de reactii emotionale le face sa lase copilul murdar sau flamand. Aceste mame au suferit traume in copilarie fata de care ele au inaltat un zid de apatie. Lipsa realatiilor apropiate cu proprii parinti sau relatiile bazate exclusiv pe satisfacerea nevoilor duc la situatia in care aceste femei, mature fiind, sa dezvolte in continuare acelasi fel de relatii, bazate pe dependenta. Problemele lor trebuie rezolvate de catre altii. Nu isi asuma nici un fel de responsabilitati. Cu partenerul dezvolta doar o relatie bazata pe satisfacerea nevoii. Atunci cand nevoia nu ii este satisfacuta devine certareata si violenta. Acestea sunt familiile dominate de violenta din partea ambilor soti, partenerul raspunzand, de cele mai multe ori cu aceeasi moneda. Sunt femei care nu reusesc sa intemeieze sau sa sustina o casnicie. Copiii apar din relatii intamplatoare si sunt martorii multor alte relatii la fel de intamplatoare pe care le va avea mama. Deoarece este dependenta de ceilalti este o persoana care poate fi usor exploatata. Casa ei ajunge un fel de adapost a celor fara casa, de multe ori consumatori de alcool sau de drog. Cu unii dezvolta chiar legaturi intamplatoare si de scurta durata, de cele mai multe ori terminate violent.
Privatiunile din primul an de viata, furia, depresia si anxietatea acumulate isi fac simtita prezenta dincolo de limitele constiintei. Pentru a evita depresia subconstientul transforma persoana intr-una lipsita de sentimente si senzatii, necorespunzatoare emotional. Zidul de apatie ii protejeaza impotriva durerilor si a traumelor din copilarie pe care nu a fost in stare sa le depaseasca. Dependenta copilului, nevoile sale nesatisfacute duc la maturitate la un mod pasiv de viata. Deoarece nu au fost intelesi in copilarie vor avea ei insisi greutati in a percepe semnalele copiilor care oricum, se vor atasa cu greu de ei. Pusi in fata proprilor greseli acestia isi pot
recunoaste aparent lipsurile, dar se saboteaza pasiv datorita deprinderilor sarace de a face fata greutatilor, de a rezolva probleme, au siguranta infrangerii. In copilarie nu au fost stimulati sa se dezvolte, sa devina independenti, sa se descurce singuri, sa invete asa ca este normal ca la maturitate sa aiba lipsuri in acest sens. Devin dependenti de alcol, de drog, de ceilalti, de orice care poate sa le scoata din minte anxietatea si depresia traita ca un sentiment continuu.
Mamele conduse de impuls sunt personalitati nelinistite, agitate, care isi descarca frustrarile prin agresiune. Lipsa
autocontrolului si a abilitatilor de rezolvare a problemelor rezida in agresivitate. Vina este proiectata, este aruncata asupra altcuiva. Isi asuma mereu situatii noi de viata sperand ca schimbarea in bine va dura. De vina este situatia actuala, spun ele, dar atunci cand totul se va rezolva (cand vor avea un serviciu, o casa, o relatie) se vor schimba si ele, nu vor mai fi agresive sau neglijente cu copilul. Viata lor este de fapt haotica si instabila. Au perioade dominate de vise optimiste, perioade in care reusesc cu succes sa-si indeplineasca rolul de parinte, dar aceste perioade sunt scurte deoarece mai devreme sau mai tarziu, “din vina cuiva sau a ceva” vor fi impinsi din nou spre impulsuri (alcool, relatii sexuale intamplatoare etc.). Relatiile conjugale ale acestora sunt superficiale si deci, nu reusesc sa reziste. Mama considera ca copilul ar trebui sa-si satisfaca singur nevoile si il caracterizeaza drept problematic si neandemanatic daca nu reuseste. Copilul este ca atat mai bulversat cu cat neglijarea poate fi precedata sau urmata de perioade de preocupari intense fata de el din partea mamei. Mama nu reuseste sa-si respecte niciodata promisiunile. Dezvolta un atasament anxios si ambivalent. Sunt personalitati dotate ca inteligenta si reusesc cu usurinta sa castige increderea specialistilor.
Alfred Adler atribuia parintilor functia de a dezvolta in copil sentimentul de “interes social” cel care il face sa fie deschis si receptiv la nevoile celorlalti, cel care il impinge spre comunitate, spre relatii armonioase cu mediul. Alaptatul, relatia copilului cu mama sa este premiza aparitiei acestui sentiment. Atunci cand acest sentiment nu exista ca urmare a unei relatii reci cu mama, copilul devine un neadaptat, se simte nesemnificativ, are un acut sentiment de inferioritate. In acelasi timp, rolul tatalui este acela de a insufla copilului curaj si incredere in sine. Un tata absent sau agresiv nu reuseste sa isi indeplineasca aceasta functie. In acelasi timp, un comportament indreptat spre o protejare excesiva a copilului inhiba independenta si initiativa acestuia. Copilul va avea impresia ca doar parintii ii pot sustine si ca ceilalti, societatea nu va reusi acest lucru. Se nasc complexe de inferioritate, copilul nu va incredere in sine, in propriile capacitati. Devenit adult va incerca sa isi rezolve problemele prin cerinte nerealiste adresate celorlalti, asteapta ca ceilalti sa se poata conforma propriilor lor cerinte. Neglijarea copilului, afirma Adler, ii creaza acestuia impresia ca lumea este rece si ostila. Nu vor fi capabili sa inteleaga nevoia de a castiga afectiunea sau respectul celorlalti.
Complexele de inferioritate formate duc la suspiciune, izolare, incapatanare. Deveniti ei insisi parinti, nu vor reusi sa ii arate copilului tandrete. Isi va cataloga adesea copilul ca ridicol, neputincios si ii va stabili standarde greu de atins. Acelasi efect il are si bataia sau alte pedepse . Sentimentul de nefericire duce la formarea unui sentiment de inferioritate. Adler a atras atentia ca orice lauda si orice blam se vor reflecta in comportamentul copilului si in comportamentul viitorului adult.
de Catalina Hetel, psihoterapeut