Răul din interior şi teama de a te confrunta cu viaţa
Oamenii ajung sa ceara ajutorul terapeutic atunci cand se simt rau cu propria persoana si in propria viata, atunci cand imaginea de sine buna este contrazisa de sentimentele, senzatiile si feedback-urile primite zilnic.
Variantele de a te simti rau au un spectru extrem de larg si variaza de la nevoia de a te simti rau pana la nevoia de a fi tratat rau, trecand prin multiple feluri de lipsa de stima de sine. Ajungem atat de des sa ni se para normala starea de rau, incat refuzam sa traim starea de bine si sa o tratam ca pe o stare anormala, ireala, trecatoare. Chiar folclorul este plin de maxime care spun ca “dupa ras vine plans”, ca si cum starea de multumire nu este decat o punte mica dintre doua stari de nemultumire.
Starea de rau interior este atat de consumatoare incat ori ramane putin loc pentru a trai ori a trai este pus in slujba lui “a te simti rau”. Unii petrec o mare parte a timpului vorbind si contempland raul care le macina viata, altii cauta mereu modalitati ca sa amplifice si sa sustina raul din viata lor. Au trait inconjurati de stari de rau permanent, de parinti macinati de nereusite, frustrari, suparari nespuse, ca intr-o mare primitoare si calma compusa insa din rau. Si aceasta stare de rau atat de cunoscuta a ajuns sa fie confundata cu insasi viata. “Asa e viata, nu e nimic bun acolo” si atunci caut raul care imi da un sentiment de coerenta si de control asupra vietii, ca ceva deja cunoscut si intalnit. Ne temem sa renuntam la rau pentru ca nu stim sa ne adaptam binelui si atunci preferam siguranta cunoscutului.
Depresia, anxietatea, comportamentul autodistructiv sunt forme de manifestare a acestui rau interior care imping de cele mai multe ori oamenii sa caute sprijinul terapeutului. O data ce omul s-a obisnuit sa se simta rau si sa se considere un nimic neputincios, mintea gaseste si modalitati prin care intareste aceste convingeri. Nedreptatea vietii este conceptul care intareste aceste convingeri.
“Viata este nedreapta, oamenii sunt rai iar eu nu reusesc sa fac nimic bine”.
Acest fel de a gandi este unul in care ai mereu dreptate, gandirea de acest fel, nu greseste niciodata, ocheste mereu la fix, anuland orice incercare de revenire sau de contrazicere. Omul se afla de fapt intr-un cerc inchis in care are mereu dreptate in a-si sustine raul interior si nu lasa nici un loc posibilitatii de schimbare sau de ameliorare. Acest fel de a gandi tine practic mereu turat motorul gandirii negative care anuleaza orice pas inainte.
Terapia sprijina prin a intelege inteles cu adevarat ce este in neregula, ce anume este cu adevarat dureros, omul are nevoie in terapie sa se simta groaznic, sa tipe, sa isi permita sa fie prost sau ridicol, prin simplu fapt ca poate fi asa firesc fara vreo consecinta imediata si fara dublarea acestor stari, ci o stare de rau. De fapt, de multe ori nu este nimic in neregula, rau este doar un mod personal de a vedea si de a interpreta viata.
de Catalina Hetel, psihoterapeut