Omul este singura fiinta (poate) care isi realizeaza propriul declin, care intelege ca este finit, la fel ca lumea din jurul lui, care isi traieste dureros neputinta, esecul si mai mult decat toate, o stare de “ceva” interior, de neatins, dureros, in acelasi timp personal si strain.           Pentru a ne cauta si a ne stabili normalitatea suntem nevoiti sa plecam in cautarea propriei nebunii. Copii fiind, ne feream privirea atunci cand nu ne placea ce vedeam sau cand vedeam prea mult. Pe parcursul vietii noastre ne ferim privirea interioara gasind modalitati de a fugi de ce este prea greu de indurat. Tipatul real sau interior este un raspuns la…